In Romania zeci de generatii folosesc plante medicinale pentru remedierea dezechilibrelor prezente in organism.
La inceputul secolului al XIX-lea incep sa apara o serie de lucrari din care citam .,Carticica tiparita intai de pe limba leseasca pe limba rumaneasca” (1806) in care se recomanda podbalul si navalnicul pentru tuse. isopul in amestec cu otet pentru dureri de dinti, fiertura de pelin pentru gargara s.a.
In 1838 se editeaza la Iasi „Doctorul si Iconomul casnic” care cuprinde „Reteti pentru tot soiul de boale omenesti, de acelea pentru cai, viti cornuti, oi…” .
In 1846 apare la Bucuresti lucrarea “Practica doctorului de casa” in care printre alte recomandari gasim ca “Radacina de papadie, cicoare si buruiana de fumarita se iau cate trei pentru splina, ficat si galbanare”, intrebuintare confirmata azi stiintific.
Pe masura extinderii cercetarilor, au aparut lucrari noi care demonstreaza eficienta plantelor medicinale in terapeutica. Daca stramosii nostri utilizau plantele medicinale pe baza traditiei, astazi folosirea lor este fundamentata stiintific prin cercetari chimice, biologice si clinice, fiind puse la dispozitia celor suferinzi sub forma de extracte, tincturi, siropuri, ceaiuri sau alte forme farmaceutice de o inalta valoarea terapeutica.
